Sfaturi Zebre Australiene

Imperecherea zebrelor australiene – comportamentul in perioada de reproducere
Zebrele australiene, atat femela cat si masculul au un comportament de curtare specific, care poate fi recunoscut de catre un stapan ce isi observa cu atentie pasarile. In cele ce urmeaza va vom descrie comportamentul tipic al unei perechi de zebre compatibile, ajutandu-va sa le intelegeti si in acelasi timp sa va dati seama in ce masura imperecherea are sanse de succes.
In cazul in care perechea este compatibila, veti observa ca partenerii stau unul langa altul pe stinghiile din colivie, mananca impreuna, se ciugulesc, se curata unul pe altul cu ciocul si, finalmente, se imperecheaza.
Comportamentul femelei
Femela zebra australiana care este pregatita pentru imperechere se va legana pe stinghie dintr-o parte in alta si isi va desface coada in evantai.
Comportamentul masculului
Masculul zebra se va “umfla in pene”, ii va ciripi femelei si va “dansa” in fata ei pe stinghiile din colivie, incercand sa-i atraga atentia.
El este cel care se va procupa de amenajrea cuibului. El va aduna orice materiale pe care le considera potrivite si, dupa ce le va arata femelei, va captusi frumos cu ele cuibul.
O pereche de zebre cmpatibile se vor imperechea imediat.

Imperecherea zebrelor australiene – asigurarea conditiilor optime
Daca aveti o pereche viabila de zebre australiene si v-ati hotarat sa le imperecheati va trebui sa le asigurati conditiile optime necesare reproducerii. Cu cat imperecherea este organizata mai atent si mai responsabil cu atat vor creste sansele de succes.
Lumina
Balanta hormonala a zebrelor este influentata de cantitatea de lumina care patrunde prin ochii lor. Astfel, sezonul lor de imperechere incepe in primavara, atunci cand ziua se mareste. Pentru stimularea reproducerii va trebui sa oferiti zebrelor multa lumina puternica timp de 12-14 ore zilnic. Ideala este lumina naturala, dar in casele noastre lumina care patrunde prin geamuri nu este suficienta si va trebui sa folositi o sursa de lumina artificiala. Alegeti o lampa fluorescenta cu spectru total (UVA+UVB) care sa fie dotata cu timer. Cresterea numarului de ore de lumina trebuie facuta treptat pentru a nu stresa zebrele. In prima saptamana cresteti cu 30 de minute, in a doua saptamana cu alte 30 de minute si asa mai departe. Cand numarul de ore de lumina ajunge la 11 puteti introduce pasarile in colivia de reproducere. Atentie! La 15 ore de lumina pe zi zebrele vor incepe procesul de naparlire, deci nu lasati lumina mai mult de 15 ore!
Mancarea si apa
Dieta unei zebre este foarte importanta si ea trebuie sa fie cat mai sanatoasa si echilibrata in orice moment al vietii pasarii, nu numai atunci cand o pregatim pentru reproducere. Totusi, in vederea unei reproduceri reusite va trebui sa aveti mai multa grija de alimentatia zebrei. Ideal este ca, cu 2-3 luni inainte de a reproduce pasarea, sa-i oferiti o hrana diversificata, cu continut ridicat de vitamine, proteine si calciu:
- fructe si legume: morcov, laptuca, papadie, spanac, castravete, mar, banana etc.
- ou fiert tare (timp de 15-20 minute) si eventual pasat impreuna cu coaja pisata (ideala ca sursa de calciu);
- mixuri de seminte de calitate si in special mei;
- seminte germinate si seminte inmuiate in apa;
- suplimente de calciu si minerale (foarte importante pentru sanatatea femelei): os de sepie.
Puteti chiar adauga in apa de baut suplimente de vitamine. Mancarea si apa de baut proaspete trebuie sa fie din abundenta la dispozitia zebrelor.
Baile si temperatura
Pentru a stimula reproducerea zebrelor mentineti temperatura ambientala la 19-24C. Baile sunt de asemenea importante si vor stimula zebrele se se imperecheze. Atat masculul cat si femela vor avea nevoie de ele. Ideal este sa le oferiti o “cadita” cu apa de cateva ori pe saptamana. Baile trebuie sa continue si in perioada de depunere si clocire a oualor, intrucat acestea au nevoie de diferite grade de umiditate.
Colivia
Colivia ideala este mare (minim 60X40X40cm), dar cu cat este mai mare cu atat este mai bine pentru pasari. Latimea si adancimea coliviei sunt mai importante decat inaltimea. Amplasati colivia intr-un loc ferit de curenti de aer si de agitatie sau galagie.
Cuibul
Cuiburile pot fi cumparate din magazinele de specialitate, vor trebui sa aiba un diametru de circa 10cm, o adancime de 5-8cm (suficient de incapatoare pentru 3-6 puisori) si sa fie confectionate din plastic, bambus sau chiar metal. Puteti folosi si cuiburi in forma de cub cu deschiderea pe o latura, cu dimensiunea de minim 20X20X20cm. Cuibul trebuie plasat in jumatatea superioara a coliviei, pentru ca pasarile sa se simta in siguranta. Pentru o pereche de zebre este nevoie de 2 cuiburi pentru ca, de obicei, cuplul va procrea din nou imediat dupa ce isi vor “intarca” puii. Va trebui sa asigurati zebrelor si materiale speciale cu care ea sa-si “captuseasca” cuibul: bucatele de servetele de hartie (neparfumate), bucatele de material textil, bucatele de sfoara de bumbac, iarba uscata etc.
Stinghiile
Stinghiile din cuib sunt foarte importante deoarece pe ele se petrece actul de imperechere propriu-zis. Astfel, procurati minim 2 stinghii solide, pe care femela sa poata sta confortabil si in echilibru atunci cand masculul se va aseza peste ea. De asemenea, aveti grija sa asezati stinghiile in asa fel incat zebrele sa aiba suficient loc de manevra. Daca, de exemplu, sunt asezate prea aproape de acoperisul coliviei masculul nu va avea loc sa stea peste femela. Actul imperecherii presupune miscari de balans efectuate de mascul, deci nu asezati jucarii sau alte accesorii in imediata apropiere a stinghiilor. Ideale sunt stinghiile confectionate din crengi naturale.

Imperecherea zebrelor australiene – depunerea oualor, clocitul si eclozarea puilor
Femela zebra australiana va putea incepe sa depuna oua la 2-5 zile de la prima imperechere. In perioada premergatoare depunerii, ca si in perioada incubatiei este foarte important sa oferiti femelei posibilitatea de a se imbaia, umiditatea este extrem de importanta atat in “prepararea” oualor cat si in procesul de incubatie (cand ouale din cuib trebuie sa aiba diferite niveluri de umiditate pentru a se dezvolta normal). Dieta femelei este foarte importanta, oferiti-i neaparat suplimente de calciu si minerale (os de sepie, blocuri de minerale), ou fiert tare, fructe si legume proaspete precum: mar, banana, morcov etc, seminte germinate si/sau seminte inmuiate in apa (48 de ore).
In general, femela zebra va depune in medie circa 2-5 oua mici si albe (desi este posibil sa fie depuse chiar si 8 oua). Ouale sunt depuse in general dimineata devreme, de obicei cate unul pe zi. Procesul de incubatie poate incepe cu primul - al treilea ou sau chiar abia dupa depunerea ultimului ou. Ouale fertile raman viabile cateva zile la temperatura camerei daca procesul de incubare nu a inceput, asa ca nu aveti motive de ingrijorare. De aceea, este foarte util sa va notati intr-o agenda datele exacte ale depunerii si ale inceperii incubatiei pentru a putea tine un calendar corect al reproducerii.
Nu neaparat toate ouale depuse sunt fertile, se estimeaza ca doar circa 80-90% din ele vor dezvolta pui. Daca dupa o saptamana de clocit ouale se inchid usor la culoare, inseamna ca sunt fertile. Daca nu va puteti da seama, ouale pot fi verificate pentru a evalua fertilitatea lor si dezvoltarea embrionului dinauntru. Pentru aceasta va trebui sa folositi o mini lanterna (sau sa adaptati o lanterna mai mare) al carei fascicul de lumina sa nu fie foarte puternic (expunerea la caldura puternica omoara embrionul). Spalati-va intotdeauna pe maini inainte sa manipulati ouale, coaja lor este poroasa si bacteriile de pe maini pot omori embrionii! Luati oul si, intr-o camera unde este intuneric, expuneti fundul acestuia (capatul mai lat) la fascicolul de lumina provenit de la lanterna. Daca oul este fertil va trebui sa vedeti imediat sub coaja o retea fina de capilare distincte si rosii, iar embrionul apare ca o pata inchisa la culoare in mijlocul acestei retele.
Veti vedea de asemenea si o bula de aer in interiorul cojii. Daca embrionul este mort va aparea ca o pata de culoare inchisa, uscata in interiorul cojii. Daca oul este infertil sau nu este incubat va permite trecerea luminii prin el. Incercati sa limitati pe cat posibil atat durata procedurii de verificare a fertilitatii oualor, cat si durata expunerii oului la fascicolul de lumina pentru a nu afecta embrionii. Manipulati ouale cu mare grija intrucat sunt foarte fragile! Nu zgaltaiti ouale, nu le intoarceti de pe o parte pe alta pentru ca omorati embrionii! Ouale infertile sau cu embrioni morti trebuiesc indepartate din cuib.
Incubarea oualor este facuta atat de femela cat si de mascul. In timpul incubatiei, atat ziua cat si noaptea, ei intorc ouale de pe o parte pe alta in cuib, pentru a preveni aderarea embrionilor de coaja oului. Intreruperea procesului de incubatie se soldeaza intotdeauna cu moartea embrionilor.
Este bine sa verificati cuibul zebrelor din cand in cand (dar nu mai mult de o data pe saptamana) pentru a vedea starea oualor. Pentru a inspecta cuibul alegeti intotdeauna momentele in care parintii zebre nu sunt asezati pe oua. Manipulati cuibul si ouale cu mare grija, sunt foarte fragile!
Eclozarea oualor va avea loc la circa 12-14 zile masurate de la inceputul procesului de incubatie. In zilele premergatoare eclozarii oferiti mai multe alimente moi parintilor pentru a-i obisnui bine cu acest tip de mancare pe care-l vor oferi si puilor. Nu va grabiti sa inlaturati ouale daca nu au eclozat dupa trecerea celor 14 de zile, mai asteptati pana se implinesc 20 de zile. Uneori procesul de incubatie incepe mai tarziu decat crede stapanul datorita faptului ca unele conditii necesare nu au fost indeplinite decat mai tarziu. Eclozarea puilor este de obicei asincrona (nu toti puii eclozeaza in aceeasi zi). Puiul reuseste sa sparga coaja oului cu ajutorul unui dinte si acest proces de eclozare poate dura chiar cateva ore, in functie de forta si vigoarea puiului, dar si de grosimea cojii. Dupa aceasta “munca” obositoare puii se “odihnesc” de obicei sezand in pozitie embrionica, cu burtile in sus, nefiind suficient de puternici ca sa stea pe picioruse. Nu va alarmati, aceasta pozitie este perfect normala.

Imperecherea zebrelor australiene – dezvoltarea puilor
Puii abia eclozati sunt foarte fragili, au ochii inchisi, sunt aproape goi si nu-si pot sustine singuri capetele. Ei nu vor fi hraniti de parinti decat dupa trecerea a 12 ore si dupa ce vor fi complet uscati. Nu va faceti griji, ei au rezerve nutritionale provenind din sacul galbenusului pe care l-au absorbit inainte de eclozare. Nu incercati sa hraniti puii in acest interval. In conditii normale, daca nu este hranit, un pui va supravietui circa 24 de ore dupa eclozare. Daca dupa trecerea a 20 de ore observati ca puii nu au fost hraniti, va trebui sa ii incredintati unei alte familii de zebre cu pui sau sa ii hraniti dumneavoastra cu mana pana cand parintii isi vor prelua corespunzator indatoririle. Pentru a determina daca puii sunt hraniti examinati interiorul ciocului atunci cand puiul “tipa” dupa mancare. Daca puiul este bine hranit interiorul ciocului este rosiatic si umed, daca nu este hranit atunci gura sa are un aspect palid si uscat. Incepand cu a doua – a treia zi de la eclozare puii ar trebui sa fie vioi si sa incerce sa-si mentina capsoarele, piuind dupa mancare. Este foarte important ca puii sa beneficieze de 12 ore de lumina pe zi.
Amandoi parintii se vor ocupa de hranirea puilor si pentru aceasta au nevoie de hrana de calitate si din belsug, precum si de apa proaspata. Oferiti-le hrana moale, legume si fructe proaspete (morcov, mar, banana etc.), galbenus de ou fiert tare, seminte inmuiate in apa sau seminte germinate, un mix de seminte de calitate, blocuri de calciu si minerale. Ideal este sa nu interveniti prea mult in cresterea puilor, e foarte posibil sa nici nu fie nevoie, zebrele australiene sunt de regula parinti excelenti. La inceput numai masculul va hrani puii, femela ocupandu-se de curatenia cuibului, mancand excrementele puilor.
De obicei exista cate un pui mai mare (cel care a eclozat primul), care va capata cea mai parte parte din atentie si cea mai mare cantitate de mancare si cate un pui mai firav. Verificati din cand in cand starea puilor (dar nu foarte des), daca observati ca vreunul arata slab si/sau neingrijit, scoateti-l din cuib si hraniti-l din mana. Un pui sanatos trebuie sa fie vioi si capabil sa-ti tina capul sus pentru a fi hranit. Manipulati cu foarte mare atentie puii! Igiena este extrem de importanta! Spalati-va pe maini inainte de a atinge puii si manipulati-i cu grija, sunt foarte fragili! Retineti faptul ca puii nu-si pot regla singuri temperatura corpului si trebuie tinuti la caldura! In jurul varstei de 8-10 zile, daca doriti, puteti inela pasarile. La varsta de circa 16 zile puii vor fi deja acoperiti complet de pene.
In jurul varstei de 18-20 zile puii sunt gata sa iasa din cuib si sa-si incerce timid aripile pentru prima oara. Ei sunt inca dependenti de hrana oferita de parinti, dar vor iesi afara din cuib si vor explora colivia. In vederea acestei etape de dezvoltare, va trebui sa faceti cateva pregatiri: plasati cateva stinghii la inaltime joasa, aproape de fundul coliviei, indepartati gratarul de pe fundul coliviei (daca exista) pentru a preveni ranirea puilor, plasati un bol de apa si unul de mancare la inaltime joasa, aproape de fundul coliviei, captusiti fundul coliviei cu servetele albe. Aveti grija si la spatiul dintre barele coliviei pentru a preveni orice fel de accidentare (capete sau picioruse prinse intre bare). Aveti grija sa preveniti orice fel de accidentare! La circa 4 saptamani puii vor fi “intarcati”. Parintii ii vor invata sa manance mancare solida si vor renunta treptat sa-i hraneasca. Oferiti-le hrana pe care o oferiti si adultilor. Taiati hrana in bucatele mici si cojiti toate legumele si fructele. Puii vor fi capabil sa sparga semintele abia dupa circa 5-6 saptamani. Daca puii refuza sa manance legumele proaspete incercati sa le fierbeti usor pentru a fi mai moi. Nu incercati sa grabiti in nici un fel procesul de trecere la mancarea solida. Daca un pui nu mananca si plange inseamna ca ii este foame. Hraniti-l dumneavoastra si lasati-l sa decida singur cand este pregatit sa treaca la mancarea specifica adultilor. Un pui este considerat complet “intarcat” daca mananca singur vreme de cateva zile. Nu grabiti procesul!
In general, puii de zebre sunt complet independenti de parinti la varsta de 5-6 saptamani. Acesta este si momentul ideal la care puii pot fi separati de parinti, pentru a putea preveni agresiunile. La varsta de 20-24 saptamani puii vor incepe sa naparleasca pentru prima oara, procesul durand circa alte 6 saptamani.
Daca exista un al doilea cuib in colivie, dupa ce puii parasesc cuibul, femela va incepe o noua serie, iar masculul va hrani primii puii. Este foarte important sa opriti femela de a face oua dupa a doua-treia serie de pui, deoarece o va epuiza foarte mult!